Evrei 8-10

Cornilescu 1924 - Revised 2010, 2014

8 Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot care^(A) S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ² ca slujitor al Locului Preasfânt^(B) şi al adevăratului cort^(C), care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul. ³ Orice mare preot^(D) este pus să aducă lui Dumnezeu daruri şi jertfe. De aceea era^(E) de trebuinţă ca şi celălalt Mare Preot să aibă ceva de adus. ⁴ Dacă ar fi pe pământ, nici n-ar mai fi preot, fiindcă sunt cei ce aduc darurile după Lege. ⁵ Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra^(F) lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: „Ia seama”^(G), i s-a zis, „să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte”. ⁶ Dar, acum, Hristos a căpătat^(H) o slujbă cu atât mai înaltă, cu cât legământul al cărui Mijlocitor este El e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune. ⁷ În^(I) adevăr, dacă legământul dintâi ar fi fost fără cusur, n-ar mai fi fost vorba să fie înlocuit cu un al doilea. ⁸ Căci ca o mustrare a zis Dumnezeu lui Israel: „Iată^(J), vin zile, zice Domnul, când voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legământ nou, ⁹ nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor în ziua când i-am apucat de mână ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au rămas în legământul Meu, şi nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. ¹⁰ Dar iată^(K) legământul, pe care-l voi face cu casa lui Israel după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu^(L) voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu. ¹¹ Şi nu^(M) vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său zicând: ‘Cunoaşte pe Domnul!’ Căci toţi Mă vor cunoaşte, de la cel mai mic până la cel mai mare dintre ei. ¹² Pentru că le voi ierta nelegiuirile şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi^(N) fărădelegile lor.” ¹³ Prin faptul că zice^(O): „Un nou legământ”, a mărturisit că cel dintâi este vechi, iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

9 Legământul dintâi avea şi el porunci privitoare la slujba dumnezeiască şi la un locaş^(P) pământesc de închinare. ² În adevăr^(Q), s-a făcut un cort. În^(R) partea dinainte, numită „Locul Sfânt”, era sfeşnicul^(S), masa^(T) şi pâinile pentru punerea înaintea Domnului; ³ după^(U) perdeaua a doua se afla partea cortului care se chema „Locul Preasfânt”^[a]. ⁴ El avea un altar de aur pentru tămâie şi^(V) chivotul legământului, ferecat peste tot cu aur. În chivot era un vas^(W) de aur cu mană, toiagul lui Aaron^(X), care înfrunzise, şi tablele^(Y) legământului. ⁵ Deasupra^(Z) erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii^[b] cu umbra lor. Nu este vremea să vorbim acum cu de-amănuntul despre aceste lucruri. ⁶ Şi după ce au fost întocmite astfel lucrurile acestea, preoţii^(AA) care fac slujbele, intră totdeauna în partea dintâi a cortului. ⁷ Dar în partea a doua intră numai marele preot, odată^(AB) pe an şi nu fără sânge, pe^(AC) care îl aduce pentru sine însuşi şi pentru păcatele din neştiinţă ale norodului. ⁸ Prin aceasta, Duhul Sfânt^(AD) arăta că^(AE) drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi. ⁹ Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care^(AF) nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui. ¹⁰ Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri^(AG), băuturi şi felurite^(AH) spălături, până^(AI) la o vreme de îndreptare. ¹¹ Dar Hristos a venit ca Mare Preot^(AJ) al bunurilor^(AK) viitoare, a trecut prin^(AL) cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, ¹² şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu^(AM) sânge de ţapi şi de viţei, ci^(AN) cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat^(AO) o răscumpărare veşnică^(AP). ¹³ Căci, dacă sângele^(AQ) taurilor şi al ţapilor şi^(AR) cenuşa unei vaci, stropită peste cei întinaţi, îi sfinţesc şi le aduc curăţirea trupului, ¹⁴ cu cât mai mult sângele^(AS) lui Hristos, care^(AT), prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine^(AU) Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va^(AV) curăţi cugetul vostru de faptele^(AW) moarte, ca să slujiţi^(AX) Dumnezeului celui viu! ¹⁵ Şi tocmai^(AY) de aceea este El Mijlocitorul^(AZ) unui legământ nou, pentru ca^(BA), prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub legământul dintâi, cei^(BB) ce au fost chemaţi să capete veşnica moştenire care le-a fost făgăduită. ¹⁶ În adevăr, acolo unde este un testament, trebuie neapărat să aibă loc moartea celui ce l-a făcut. ¹⁷ Pentru că un testament^(BC) nu capătă putere decât după moarte. N-are nicio putere câtă vreme trăieşte cel ce l-a făcut. ¹⁸ De aceea^(BD), şi întâiul legământ n-a fost sfinţit fără sânge. ¹⁹ Şi, într-adevăr, Moise, după ce a rostit înaintea întregului norod toate poruncile Legii, a luat^(BE) sânge de viţei şi de ţapi, cu^(BF) apă, lână stacojie şi isop, a stropit cartea şi tot norodul ²⁰ şi a zis: „Acesta^(BG) este sângele legământului care a poruncit Dumnezeu să fie făcut cu voi”. ²¹ De asemenea, a stropit cu sânge cortul^(BH) şi toate vasele pentru slujbă. ²² Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi^(BI) fără vărsare de sânge, nu este iertare. ²³ Dar, deoarece chipurile^(BJ) lucrurilor care sunt în ceruri au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca înseşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune decât acestea. ²⁴ Căci^(BK) Hristos n-a intrat într-un locaş de închinare făcut de mână omenească, după chipul^(BL) adevăratului locaş de închinare, ci a intrat chiar în cer, ca să Se^(BM) înfăţişeze acum, pentru noi, înaintea lui Dumnezeu. ²⁵ Şi nu ca să Se aducă de mai multe ori jertfă pe Sine Însuşi, ca marele preot^(BN) care intră în fiecare an în Locul Preasfânt cu un sânge care nu este al lui, ²⁶ fiindcă atunci ar fi trebuit să pătimească de mai multe ori de la întemeierea lumii, pe când acum, la sfârşitul^(BO) veacurilor, S-a arătat o singură dată^(BP) ca să şteargă păcatul prin jertfa Sa. ²⁷ Şi^(BQ), după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar^(BR) după aceea vine judecata, ²⁸ tot aşa, Hristos^(BS), după ce S-a adus^(BT) jertfă o singură dată, ca să poarte păcatele multora^(BU), Se va arăta a doua oară nu în vederea păcatului, ci ca să aducă mântuirea celor^(BV) ce-L aşteaptă.

10 În adevăr, Legea, care are umbra^(BW) bunurilor^(BX) viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu^(BY) poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi^(BZ) pe cei ce se apropie. ² Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţiţi odată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate? ³ Dar^(CA) aducerea-aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe; ⁴ căci este cu neputinţă^(CB) ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele. ⁵ De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos, ci Mi-ai pregătit un trup; ⁶ n-ai primit nici arderi de tot^(CC), nici jertfe pentru păcat. ⁷ Atunci am zis: ‘Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!’ ” ⁸ După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat”, (lucruri aduse toate după Lege), ⁹ apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua. ¹⁰ Prin^(CD) această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin^(CE) jertfirea trupului lui Isus Hristos, o dată pentru totdeauna. ¹¹ Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare^(CF) zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe care^(CG) niciodată nu pot şterge păcatele, ¹² El^(CH), dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a aşezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu ¹³ şi aşteaptă de acum ca vrăjmaşii^(CI) Lui să-I fie făcuţi aşternut al picioarelor Lui. ¹⁴ Căci printr-o singură jertfă El a făcut^(CJ) desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi. ¹⁵ Lucrul acesta ni-l adevereşte şi Duhul Sfânt. Căci, după ce a zis: ¹⁶ „Iată legământul^(CK) pe care-l voi face cu ei după acele zile, zice Domnul: Voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în mintea lor”, ¹⁷ adaugă: „Şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor, nici de fărădelegile lor”. ¹⁸ Dar, acolo unde este iertare de păcate, nu mai este nevoie de jertfă pentru păcat. ¹⁹ Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele^(CL) lui Isus avem o intrare slobodă^(CM) în Locul Preasfânt ²⁰ pe calea^(CN) cea nouă şi vie pe care ne-a deschis-o El, prin^(CO) perdeaua dinăuntru, adică trupul Său, ²¹ şi fiindcă avem un Mare preot^(CP) pus peste casa^(CQ) lui Dumnezeu, ²² să^(CR) ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină^(CS), cu inimile stropite şi curăţite de^(CT) un cuget rău şi cu trupul spălat^(CU) cu o apă curată. ²³ Să^(CV) ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios^(CW) este Cel ce a făcut făgăduinţa. ²⁴ Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune. ²⁵ Să nu părăsim^(CX) adunarea noastră, cum au unii obicei, ci să ne îndemnăm unii pe alţii, şi cu^(CY) atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie^(CZ). ²⁶ Căci, dacă^(DA) păcătuim cu voia, după^(DB) ce am primit cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcate, ²⁷ ci doar o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia^(DC) unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi. ²⁸ Cine^(DD) a călcat Legea lui Moise este omorât fără milă, pe mărturia^(DE) a doi sau trei martori. ²⁹ Cu cât^(DF) mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări^(DG) sângele legământului cu care a fost sfinţit şi va batjocori^(DH) pe Duhul harului? ³⁰ Căci ştim cine este Cel ce a zis: „A^(DI) Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Şi în altă parte: „Domnul^(DJ) va judeca pe poporul Său”. ³¹ Grozav^(DK) lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! ³² Aduceţi-vă^(DL) aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi^(DM), aţi dus o mare^(DN) luptă de suferinţe: ³³ pe de o parte, eraţi puşi ca privelişte^(DO) în mijlocul ocărilor şi necazurilor şi, pe de alta, v-aţi făcut părtaşi^(DP) cu aceia care aveau aceeaşi soartă ca voi. ³⁴ În adevăr, aţi avut milă de cei din temniţă^(DQ) şi aţi primit cu bucurie răpirea^(DR) averilor voastre, ca unii care ştiţi că aveţi^(DS) în ceruri o avuţie mai bună, care^(DT) dăinuie. ³⁵ Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire! ³⁶ Căci^(DU) aveţi nevoie de răbdare, ca, după ce aţi împlinit voia lui Dumnezeu, să puteţi căpăta^(DV) ce v-a fost făgăduit. ³⁷ „Încă^(DW) puţină, foarte puţină vreme”, şi „Cel^(DX) ce vine va veni, şi nu va zăbovi. ³⁸ Şi cel neprihănit^(DY) va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.” ³⁹ Noi însă nu suntem din aceia care^(DZ) dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă^(EA) pentru mântuirea sufletului.